Actualitate

115 ani de la naşterea geniului cu suflet de copil, Petre Țuţea

Astăzi se împlinesc 115 ani de la naşterea marelui eseist, filosof şi economist Petre Țuţea, poreclit Socratele României. Descris de contemporanii săi drept „un colos intelectual într-un suflet de copil” sau „un filozof care şi-a rotunjit concepţia în focul temniţelor”, Țuţea a vorbit toată viaţa strălucitor, conştient că se dăruie. Adesea îşi citea prin reviste ideile expuse şi era mulţumit, căci nu pe el, ci credinţa lui voia să o răspândească.

Născut la 6 octombrie 1902, în comuna Boteni (Argeș), în familia unui preot, Petre Țuţea a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Cluj (1923-1926), unde, în 1929, și-a susținut și doctoratul în drept administrativ.

Ulterior a fost funcționar la judecătoria Pui (Hunedoara), referent în Ministerul Comerțului și Industriei, atașat la Legația Economică Română din Berlin (1933-1934) – unde a audiat cursuri de politologie la Universitatea ”Friedrich Wilhelm”, șef de secție în Ministerul Economiei Naționale (1936-1939), șef de secție, apoi director în Ministerul Comerțului Exterior (1940-1941), șef de secție în Ministerul Apărării Naționale (1941-1944), director de studii în Ministerul Economiei Naționale (1944-1948).

In anul 1929 a debutat cu un pamflet în “Chemarea tinerimii române”, organul clujean al Partidului Național Român, unde va publica numeroase texte, până în 1932, folosind și pseudonimul “Observator”.

În 1938, Petre Țuţea a început o colaborare la “’Cuvântul”’, în care va figura cu articole prolegionare. Pentru acestea, dar şi pentru funcţiile avute în perioada guvernării de extremă dreapta, a fost închis în 1948, fără proces, la Ocnele Mari, apoi la Jilava.

A fost eliberat în 1953, dar arestat din nou în 1956, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale. Condamnat iniţial la 10 ani de închisoare, a fost ulterior condamnat în 1959 la 18 ani de muncă silnică. In august 1964, în urma amnistiei generale, a fost aminstiat, dar a trăit până la sfârșitul vieții din ajutor social.

După eliberare, a vrut să-și publice anumite manuscrise, dar n-a avut acces la nici o editură. Nevoind să-și plece capul, i s-au făcut tot felul de șicane. S-a mers până acolo, încât i s-a înscenat un proces de speculă. S-au folosit împotriva lui tot felul de metode josnice, scoase din sacul fără fund al Securității, în scopul de a-l compromite în fața opiniei publice.

A elaborat numeroase proiecte, eseuri și dialoguri filosofice, teologice și antropologice, majoritatea rămase în manuscris. Până în 1989 a semnat sporadic texte de mici dimensiuni, cu precădere în revistele ”Familia” și ”Tribuna”.

După 1989 este descoperit de media, acordă numeroase interviuri, fiind realizate, de asemenea, mai multe documentare.  Cele 322 de ”vorbe memorabile” ale lui Petre Țuțea au fost ”culese” din interviurile apărute în presă după 1989 și diverse înregistrări video sau audio, din care câteva ale unor conversații private.

Petre Țuțea a murit la 3 decembrie 1991, la București, dar a fost înmormântat în comuna sa natală.

To Top