Actualitate

Baron local PSD băgat la zdup pentru „modalitatea josnică în care a încercat înlăturarea unui oponent politic”

Instanţa băcăuană a făcut publică motivarea sentinţei prin care şeful CJ Neamţ, Ioan Arsene, a fost arestat preventiv pentru trafic de influenţă. Judecătorii au apreciat că s-a acţionat într-o modalitate josnică de îndepărtare a fostului preşedinte al CJ, Tărâţă Culiţă, funcţie pe care ulterior a preluat-o Arsene. Magistraţii au stabilit că inculpatul este destul de sănătos pentru a sta după după gratii o lună.

Ionel Arsene, preşedintele CJ Neamţ, a fost încarcerat în Arestul Poliţiei Neamţ în seara de 29 ianuarie 2018 după ce Curtea de Apel Bacău a dispus arestarea pentru 30 de zile în dosarul în care a fost acuzat de trafic de influenţă. Menţionăm că anterior, la prima propunere de arestare a DNA, Tribunalul Bacău hotărâse punerea sub control judiciar a şefului legislativului nemţean, măsură care a fost contestată de procurori. Totul i s-a tras de la un denunţ al lui Gheorghe Ştefan a susţinut că în anul 2013 i-ar fi remis lui Arsene 100.000 de euro. Banii ar fi trebuit să ajungă la vîrful ANI, miza fiind acuzarea fostului preşedinte al CJ Neamţ, Tărâţă Culiţă pentru conflict de interese sau incompatibilitate. Plata nu şi-a atins scopul, drept pentru care denunţătorul din dosar, Gheorghe Stefan (alias Pinalti), fostul primar din Piatra Neamţ, i-a cerut banii lui Arsene, iar acesta i-ar fi restituit doar 20.000 de lei.

„În cursul anului 2013, inculpatul Arsene Ionel, în calitate de deputat în Parlamentul României şi preşedinte al organizaţiei judeţene Neamţ a unui partid politic, a primit de la o persoană (martor în cauză), suma de 100.000 euro pentru a-şi folosi influenţa pe care a lăsat să se creadă ca o are asupra unor persoane din conducerea Agenţiei Naţionale de Integritate, în scopul de a se constata nerespectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în cazul unei persoane care, la acea vreme, avea funcţie de conducere în administraţia locală“, conform DNA.

Motivarea instanţei de la Curtea de Apel Bacău

Conform documentului remis de instanţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel „constată, din probatoriul administrat în cauză pînă în acest moment procesual, că există suficiente dovezi din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune de trafic de influenţă. În acelaşi timp, trebuie precizat că, în această fază iniţială a exercitării acţiunii penale şi formulării propunerii de arestare, probele nu trebuie să aibă standardul necesar reţinerii vinovăţiei lui Arsene Ionel dincolo de orice îndoială rezonabilă, specifică unei soluţii de condamnare.

Referatul procurorului se bazează, în principal, pe declaraţii de martori, pornind de la denunţătorul Ştefan Gheorghe şi apropiaţi ai acestuia, respectiv, Ş.G. şi P.C.M., şi continuând cu martorul Panaite Vasile (prefect de Neamţ) a cărui depoziţie pare să aibă toate însuşirile unei relatări obiective. Arată acesta că Arsene Ionel i-a spus că va încerca să rezolve problema, în sensul că se va achita faţă de denunţător, la propunerea acestuia din urmă, în rate, întrucît nu are niciun ban pe moment, prima plată parţială urmând să aibă loc în cursul lunii octombrie 2017. Tot martorul precizează că Arsene Ionel a recunoscut datoria faţă de Ştefan Gheorghe, dar şi provenienţa ei, respectiv, înţelegerea politică pentru urgentarea unui dosar de incompatibilitate a preşedintelui CJ Neamţ în 2013, Culiţă Tărâţă, finalitate care nu s-a realizat (filele 23 şi 24, vol.I, dup). Tot în susţinerea acuzaţiei se regăsesc la dosar mai multe procese-verbale de redare a înregistrărilor ambientale dintre martori, dar şi dintre martora P.C.M. şi inculpat, respectiv dintre martorul Panait Vasile şi inculpat. Această din urmă discuţie, redată în referatul procurorului, are o însemnătate probatorie ridicată, pentru că surprinde nemijlocit modul în care Arsene Ionel se poziţionează faţă de pretenţia financiară a lui Ştefan Gheorghe, provenienţa acestei pretenţii, dar şi răspunsul pe care martorul trebuie să îl transmită mai departe pentru rezolvarea problemei. Astfel, inculpatul afirmă în clar că trebuia să-l execute cineva pe Culiţă Tărâţă., că au pierdut amândoi, iar această pierdere nu o suportă doar el, însă îl va ajuta pe Ştefan Gheorghe din prietenie, iar nu cu titlul de restituire a unei datorii. Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la CA Bacău apreciază că aceste probe sunt suficiente pentru a reţine că rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvîrşit infracţiunea de trafic de influenţă, prin primirea sumei de 100.000 euro pentru ca acesta din urmă să-şi exercite indirect influenţa asupra lui Horia Georgescu, preşedinte al ANI, cu scopul de a-l declara incompatibil pe Tărâţă Culiţă (în acea perioadă preşedintele CJ şi preşedintele UNPR Neamţ). Odată îndeplinită această condiţie, se poate trece la verificarea celorlalte cerinţe prevăzute de lege pentru luarea arestului preventiv, pe baza temeiului juridic propus de procuror în referat, respectiv art. 223, alin. 2 C.pr.pen. Astfel, prevederea legală impune ca infracţiunea comisă să fie una dintre cele enumerate ori să fie o infracţiune pentru care pedeapsa închisorii să fie de 5 ani ori mai mare, condiţie care vizează gravitatea abstractă a faptelor pentru care se poate dispune arestul preventiv“, conform instanţei.

Traficul în cazul unui deputat poate fi pedepsit cu pînă la 9 ani şi 4 luni de închisoare

„Sub acest aspect, Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bacău constată că infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune de corupţie, cuprinsă deci enumerarea limitativă a legii, după cum pedeapsa prevăzută de lege poate ajunge pînă la 7 ani închisoare, iar în cazul concret al unui deputat, pînă la 9 ani şi 4 luni de închisoare, deci şi această cerinţă este îndeplinită. În continuare se impune a fi analizată incidenţa în cauză a motivului de privare de libertate a inculpatului, prevăzut în teza finală a alin. 2 a art. 223 C.pr.pen., pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, respectiv, dacă privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Aşa cum s-a arătat mai sus, această analiză era îndatorirea Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bacău, urmînd ca în soluţionarea căilor de atac prezente să se realizeze controlul judiciar al motivelor expuse în încheierea atacată. Or, aceasta din urmă nu conţine decât o singură remarcă, respectiv inexistenţa cazului comiterii unei infracţiuni deosebit de grave, fără a se arăta sau a se face trimitere la vreunul din elementele concrete ale cauzei, pe baza căreia să se tragă o astfel de concluzie. Revenind la temeiurile arestării, este important de arătat că măsurile preventive privative de libertate se constituie într-o restrîngere a exerciţiului libertăţii individuale, fiind recunoscute şi permise de dispoziţiile art. 23 din Constituţie, precum şi de cele ale art. 5 par. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, există anumite garanţii care trebuie să însoţească măsurile preventive privative de libertate, printre care se numără dreptul celui privat de libertate de a i se comunica motivele arestării (art. 23 alin. (8) din Constituţie; art. 5 par. 2 din Convenţie); dreptul persoanei de a fi adusă de îndată înaintea unui magistrat (art. 23 alin. (4) din Constituţie; art. 5 par. 3 din Convenţie); dreptul persoanei de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii (art. 21 alin. (3) teza a doua şi art. 23 alin. (9) din Constituţie; art. 5 par. 3 din Convenţie); dreptul persoanei ca un tribunal să se pronunţe într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale (art. 23 alin. (6) din Constituţie; art. 5 par. 4 din Convenţie); dreptul la reparaţii în cazul unei detenţii nelegale (art. 5 par. 5 din Convenţie). De asemenea, măsurile preventive privative de libertate trebuie să respecte cerinţa legalităţii, în sensul respectării principiilor generale ale statului de drept şi ale celor conexe acestuia, principiul securităţii juridice, principiul proporţionalităţii şi principiul protecţiei împotriva arbitrarului (a se vedea Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 august 2012, pronunţată în Cauza Simons împotriva Belgiei, par. 32). Totodată, în jurisprudenţa creată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sînt sintetizate motivele principale acceptate pentru a se dispune detenţia preventivă, anume: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul în care este liberat, acuzatul să întreprindă o acţiune care să prejudicieze administrarea justiţiei; riscul de a comite noi infracţiuni şi riscul de a tulbura ordinea publică. După cum se poate observa, aceste motive nu diferă decît sub aspect formal faţă de cazurile de aplicare a arestului preventiv prescrise în dreptul procesual român, constituindu-se în principalele repere doctrinare pentru evaluarea temeiniciei unei măsuri preventive privative de libertate”.

Cîte ceva despre corupţie

Raportând considerentele teoretice expuse la situaţia concretă din dosar, Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bacău constată că privarea de libertate a inculpatului e necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, care se evidenţiază pe mai multe planuri, acestea întrepătrunzîndu-se unele cu altele:

Un prim plan, general, derivă din gravitatea abstractă a comiterii unor fapte de corupţie, gravitate recunoscută drept una ridicată în orice societate democratică în care domnia legii este de cea mai importanţă în dezvoltarea sa sub toate aspectele. O asemenea societate nu poate funcţiona normal fără ca persoanele care reprezintă o autoritate sau chiar o funcţie publică să nu fie la adăpost de orice bănuială de influenţă, în alt mod decît cel reglementat legal sau administrativ. În considerarea acestui deziderat, primordial în asigurarea ordinii de drept, orice încercare de corupere a unui funcţionar se impune a fi sancţionată dur şi imediat. Combaterea acestei maladii sociale a constituit o preocupare constantă pentru autorităţi şi face obiectul a numeroase instrumente juridice naţionale şi internaţionale, dintre acestea din urmă remarcându-se Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31.10.2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 903 din 05.10.2004 şi Convenţia penală privind Corupţia a Consiliului Europei, adoptată la Strasbourg la 27.01.1999 şi ratificată de România prin Legea nr. 27 din data de 16.01.2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr.65 din data de 30.01.2002. Se subliniază acolo că fenomenul corupţiei constituie o ameninţare pentru stabilitatea şi siguranţa societăţilor, subminând instituţiile şi valorile democratice, valorile etice şi justiţia, compromiţând dezvoltarea durabilă şi statul de drept; corupţia subminează principiile de bună administrare, echitate şi justiţie socială, denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii. Totodată, rezultă şi din Strategia naţională anticorupţie, adoptată de Guvernul României, că la nivelul percepţiei publice corupţia continuă să fie identificată ca o piedică în prestarea serviciilor publice de calitate la nivel central şi local, ca un fenomen care subminează administrarea eficientă a fondurilor publice. De asemenea, Raportul CE privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare reiterează recomandarea consolidării politicii generale anticorupţie, cu deosebire la nivel înalt. S-a încercat deturnarea caracteristicilor şi funcţiilor specifice unei instituţii publice, care avea menirea de a sprijini combaterea corupţiei, în scop de răfuială politică.

Un al doilea plan priveşte condiţiile concrete în care se presupune că a fost comisă fapta, în sensul că inculpatul, la acea dată avînd calitatea de deputat şi preşedinte a organizaţiei judeţene a PSD Neamţ a făcut o înţelegere cu primarul municipiului Piatra Neamţ (în cauză sunt suspiciuni că la înţelegere a participat şi un om de afaceri) pentru a determina constatarea unei stări de incompatibilitate sau unui conflict de interese a preşedintelui CJ Neamţ, prin traficarea, respectiv, cumpărarea de influenţă prin intermediari (inclusiv a unui ziarist, redactor şef la un cotidian naţional) a preşedintelui ANI, instituţie publică special creată pentru a preveni şi semnala astfel de situaţii care constituie surse importante de corupţie şi de obţinere frauduloasă de bani din bugetul public. Practic, s-a încercat deturnarea caracteristicilor şi funcţiilor specifice unei instituţii publice, care avea menirea de a sprijini combaterea corupţiei, în scop de răfuială politică şi de preluare a unei funcţii cu acces direct la o importantă sursă de bani publici, însă nu pe calea legală, firească într-o democraţie consolidată, anume prin obţinerea unui mandat de ales local. Modalitatea josnică în care s-a încercat înlăturarea unui oponent politic dintr-o funcţie electivă importantă, prin ocolirea votului acordat în cadrul alegerilor locale, nu poate genera decât un profund sentiment colectiv de respingere şi se constituie tocmai într-o stare de pericol pentru ordinea publică, în care cetăţenii trebuie să aibă siguranţa că votul lor contează, ca o componentă esenţială a exercitării suveranităţii populare. Starea de pericol relevată nu este una îndepărtată, cum încearcă apărarea să acrediteze, ea prelungindu-se în concret pe tot parcursul anului 2014, pînă la decesul lui Tărâţă Culiţă. Din datele cauzei mai rezultă că la nivelului anului 2015 s-a încercat o compensare financiară între Arsene Ionel şi Ştefan Gheorghe, inclusiv prin dirijarea profitului dintr-o lucrare publică, pentru ca pe parcursul anului 2016 inculpatul să obţină tocmai funcţia publică a celui pe care se presupune că a dorit să-l îndepărteze prin săvârşirea traficului de influenţă. În sfârşit, existenţa unei probleme de natură financiară pentru persoana care deţine funcţia de preşedinte al CJ Neamţ, care derivă dintr-o faptă de corupţie şi pentru care s-au purtat negocieri pe tot parcursul anului 2017, intermediate de un alt om politic important, prefectul Judeţului Neamţ, nu poate conduce la concluzia reinstaurării ordinii publice, ci, dimpotrivă, la perpetuarea unei grave stări de pericol pentru societate şi pentru valorile sociale care trebuie apărate de legea penală.

În sfîrşit, poate cel mai important dintre pericolele puse în evidenţă prin acuzaţia ce este adusă inculpatului este identificat tocmai în valorile sociale concrete ce se presupune că au fost lezate şi care au determinat apartenenţa traficului de influenţă la grupul infracţiunilor de corupţie. Prin fapta descrisă anterior, inculpatul a declanşat noi valenţe dăunătoare încrederii în sistemul politic, pe care conştiinţa opiniei publice ar trebui să îl perceapă dincolo de orice suspiciune de corupere. Investirea de către cetăţeni a parlamentarilor cu puterea de a legifera şi a aleşilor locali cu puterea de a le administra bunurile presupune din partea acestora un comportament dincolo de orice suspiciune de corupţie. Înşelarea încrederii acordate conduce la erodarea însăşi a democraţiei şi este necesar ca aceiaşi cetăţeni, prin intermediul organelor judiciare, să beneficieze de instrumente ferme care să dovedească voinţa şi determinarea statului de a se proteja de faptele de corupţie ale reprezentanţilor săi cei mai înalţi. Lipsa unei riposte ferme a societăţii ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranţă în opinia publică, ar întreţine climatul infracţional devoalat public prin acuzaţia în materie penală adusă unui important lider politic local şi ar crea inculpatului şi celor tentaţi să comistă fapte similare impresia că pot persista în sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi de protecţie a statului, fapt care în final s-ar repercuta negativ asupra actului de justiţie.

Interesul general reclamă privarea de libertate

„În consecinţă, sintetizând cele expuse, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bacău constată că interesul general reclamă privarea de libertate a inculpatului la acest moment, fără ca prin aceasta principii fundamentale ce guvernează procesul penal, cum ar fi prezumţia de nevinovăţie sau dreptul la apărare, să fie afectate. În ceea ce priveşte alegerea măsurii concrete în care se va realiza detenţia preventivă a lui Arsene Ionel, potrivit art.218, alin.1 şi 2 C.pr.pen. Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se face ţinîndu-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care se ia măsura. Mai trebuie arătat că atât persoanele aflate în arest preventiv, cât şi cele aflate în arest la domiciliu se află într-o formă de privare de libertate, iar din perspectiva naturii/substanţei, efectelor, manierei de executare şi a intensităţii, a condiţiilor şi cazurilor de luare a acestora, cele două măsuri reprezintă o interferenţă majoră în dreptul la libertatea individuală a persoanei. Spre deosebire de măsura arestului preventiv, care determină plasarea persoanei în cauză într-un loc de deţinere, fiind izolat şi supus unei supravegheri permanente, măsura arestului la domiciliu are ca efect rămânerea persoanei în cauză la domiciliul personal, în prezenţa propriei familii. Din interpretarea sistematică a prevederilor legale citate şi a expunerii naturii juridice similare a celor două măsuri preventive privative de libertate ar rezulta că un criteriu important de diferenţiere îl reprezintă circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv existenţa unor împrejurări deosebite referitoare la sănătate, vârstă, situaţie familială sau altele asemenea. Or, în privinţa lui Arsene Ionel nu se remarcă existenţa unor situaţii personale deosebite, care, eventual, să îl vulnerabilizeze în condiţiile obişnuite de detenţie. La această constatare se adaugă caracterul de clandestinitate pe care îl relevă discuţiile înregistrate ambiental şi redate la dosarul cauzei, precum şi poziţia sa influentă în mediile politice din care provin mai mulţi martori, astfel că, pentru buna desfăşurare a procesului penal, este necesară plasarea inculpatului în regim de izolare şi supraveghere pentru 30 de zile. Pentru aceste motive, în numele legii dispune:

În baza art. 425/1 alin. 7, pct 2, lit. a c.pr. pen, raportat la art 204 c.pr pen., admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA, Serviciul Teritorial Bacău, împotriva încheierii nr 9/Î din 10.01.2018, pronunţată în dosar nr. 129/110/2018 al Tribunalului Bacău.

Desfiinţează încheiera contestată şi pe fond: În baza art 204, al. 10, c.pr.pen, raportat la art 223, alin. 2 c.pr.pen, şi art 226.c.pr. pen, admite propunerea procurorului şi dispune arestarea preventivă a inculpatului Arsene Ionel cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art 291, alin 1 c.pen, raportat la art 6 şi 7 lit. a din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5, alin 1, c. pen, pentru o perioadă de 30 de zile care curge de la data punerii în executare a măsurii. Dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă.

În baza art. 275, alin 3, c.pr pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în contestaţia procurorului rămân în sarcina acestuia“.

 

To Top