Actualitate

Evreii lui Stalin. Cazul Genrikh Yagoda, fondatorul gulagurilor unde au murit peste 30 de milioane de oameni nevinovaţi

In contextul actual, rar se aduce în discuţie cel mai mare genocid al secolului XX: GULAGUL RUSESC. Între 19 şi 20 decembrie 1917, în contextul Revoluţiei bolşevice şi al războiului civil din Rusia, I.V. Lenin a semnat un decret pentru formarea Comisiei extraordinare pe întreaga Rusie (CEKA), cea mai brutală instituţie de securitate care avea ca scop combaterea contrarevoluţiei şi a sabotajului. CEKA şi urmaşii acesteia (OGPU, NKVD, KGB) au fost motorul celui mai mare genocid al istoriei moderne, orturând sau omorând peste 30 de milioane de ruşi şi/sau est-europeni. Chiar şi istoricii sovietici din perioada post-stalinistă stabilesc un număr care variază între 20 şi 40 de milioane de morţi.

O particularitate trecută cu vederea despre această bucată de istorie este aceea că evreii, care formau undeva la 5% din populaţia Rusiei la acea vreme, au avut poziţii de putere însemnate în fazele incipiente ale regimului bolşevic.

Exemple? Lenin, Troţki, Genrikh Yagoda (personaj care a fondat primul şi cel mai mare instrument de ucidere sistematică în masă, numită Administraţia Generală a Lagărelor de muncă forţată, sau gulag), Aron Solts, Lazar Kogan, Naftaly Frenkel, Matvei Berman sau Yakov Rappoport.

Conform unor statistici, în 1934 un procent de 38,5% din cei care ocupau poziţii de putere aveau origini evreieşti.

În cartea “The War of the World”, scrisă de istoricul Niall Ferguson, se precizează că nicio altă revoluţia din istoria omenirii nu şi-a devorat „copiii” si poporul cu un asemenea apetit ca Revoluţia bolşevică. Acest lucru s-a putu face în lipsa unui sistem represiv bine pus la punct, elaborat de minţi bolnave, avide de putere..

Unul dintre personajele considerate a fi unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei a fost Genrikh Yagoda.

Născut într-o familie de evrei din Rybinsk, pe 7 noiembrie 1891, Genrikh Yagoda este fără dar şi poate una dintre cele mai reprezentative figure ale gulagului.

După Octombrie Roşu din 1917, Yagoda a devenit membru CEKA. Pe vremea aceea, liderul organizaţiei era Felix Dzerzhinsky, care în 1918 declara: „Suntem pentru teroarea organizată – acest lucru trebuie spus pe faţă. Teroarea este o necesitate absolută în timpul Revoluţiei. Scopul nostru este să luptăm împotriva inamicilor guvernului sovietic şi a noii ordini a vieţii. Judecăm rapid şi în majoritatea cazurilor trece doar o zi de la arestarea criminalului până la sentinţa finală. Când sunt confruntaţi cu dovezi, majoritatea criminalilor admit; şi ce confesiune are o greutate mai mare ca cea a criminalului însuşi”.

În 1922, CEKA a fost înlocuit de OGPU. In 1926, la moartea lui Dzerzhinsky, Vyacheslav Menzhinsky a venit la şefia organizaţiei şi Yagoda devenise mâna dreaptă a acestuia.

În 30 ianuarie 1930, Politburo a aprobat lichidarea ţăranilor liberi (kulak) în scopul colectivizării averilor acestora, la ordinele lui Stalin. Măsura presupunea ca ţăranii liberi să fie împărţiţi în trei categorii: executaţi, întemniţaţi, deportaţi.

Gulagul era un sistem complex pentru instaurarea terorii sistematice, în care lagărele de concentrare nu erau doar pentru „reabilitare”, ci şi pentru muncă forţată.

Elaborarea cadrului operaţional a fost începută de Menzhinski, şeful OGPU. Însă, Menzhinski era şef doar cu numele, majoritatea operaţiunlor fiind conduse de Yagoda – personaj care a supervizat construcţia Canalului Marea Albă-Marea Baltică (unde au existat pierderi imense de vieţi omeneşti), dar şi acţiuni de colectivizare şi şantiere unde munceau prizonierii gulagurilor.

Genrikh Yagoda a implementat şi măsurile din Ucraina ordonate de Stalin în 1933, care au dus la moartea a aproximativ 7 milioane de oameni. Măsurile respective aveau ca miză capitularea populaţiei prin înfometare (n.n. – acest genocid se numeşte Holodomor, care în ucraineană înseamnă „foamete”).

Pentru această acţiune, Genrikh Yagoda a fost premiat de către guvernul sovietic în 1934, iar pe 10 iulie acelaşi an a devenit şeful noului format NKVD şi membru de partid cu acte în regulă. Prin această funcţie Yagoda a participat la Marea Epurare, în fapt o serie de procese prin care Stalin îşi elimina adversarii politici, o acţiune care a dus însă la pierderea simpatia poporului pentru Stalin. Nemulţumit de incapacitatea NKVD-ului de a-şi pune în aplicare planurile criminale, Stalin a trimis o telegramă membrilor de la Politburo, pe 25 septembrie 1936, prin care a ordonat înlocuirea lui Genrikh Yagoda de la cârma organizaţiei. Astfel, în 1937 Yagoda a căzut victima sistemului pe care l-a perpetuat. Acuzat de spionaj, furt şi corupţie, el a fost arestat în martie 1937, iar în martie 1938 a fost găsit vinovat în martie 1938 şi executat, asemenea soţiei sale.

Istoricii nu ştiu cu exactitate numărul de victime pe care măsurile impuse de Genrikh Yagoda le-au făcut. Datele oficiale spun că acestea sunt de ordinul a zeci de milioane, istoricii clasificându-l pe Yagoda printre cei mai mari criminali ai istoriei umanităţii.

Gulagul rămâne, deocamdată, foarte puţin explorat, deşi ramificaţiile şi amploarea acestuia se simt şi astăzi în ţările din fostul bloc sovietic. Surprinzător, mulţi istorici evită să discute despre personajele care au implementat distrugerile, la toate nivelurile, de la vieţi omeneşti la impunerea regulilor stricte de cenzură, la înfometare şi privare de drepturi elementare şi care au dus la formarea celui mai draconic regim al istoriei contemporane. De aceea se pune o întrebare: de ce acest genocid este încă ignorat şi nimeni nu îndrăzneşte să vorbească deschis despre originile celor mai mari criminali din istorie?

To Top