Actualitate

EXCLUSIV – DOSARE UITATE: România, devalizată cu complicitatea BNR

Un document senzaţional, intrat în posesia fn.24 devoalează modul în care a fost devalizată România imediat după evenimentele din decembrie 1989. Documentul, pe care vi-l prezentăm în exclusivitate, radiografiază modul în care a fost posibilă – cu complicitatea diriguitorilor Băncii Naţionale a României – dispariţia, începând cu 1990, a miliarde de dolari din visteria ţării. Documentul elaborat de Curtea de Conturi a României, creionează cu fidelitate modul în care diverse societăţi economice gestionate de potentaţi ai vremurilor trecute şi prezente au beneficiat, prin intermediul fostei Bănci Române de Comerţ Exterior (BRCE) S.A. (n.n. – ulterior Bancorex), de sute de milioane de dolari oferite ca favoruri financiare fără acoperire. Rezultatul: în urma acestor acţiuni frauduloase rezerva valutară a  statului roman s-a diminuat dramatic, iar datoria publică şi obligaţiile bugetului de stat au crescut exponenţial. Ulterior, toată povara financiară generată de aceste devalizări (ce pot fi încadrate la înaltă tradare şi subminarea economiei naţionale) a fost aruncată pe umerii românilor… De subliniat că în urma controalelor respective, conducerea Curţii de Conturi a făcut mai multe plângeri penale la Parchetul general, însă acestea au fost (până acum!) muşamalizate de procurori.

 

Documentul, este în fapt o sinteză a unui document mult mai amplu, ascuns până acum de ochii curioşilor. Este vorba despre “Sinteza cuprinzând concluziile controalelor referitoare la execuţia bugetară pe anii 1990 şi 1991 efectuate la obiectivele prevăzute în Hotărârea Senatului României nr. 5/1994, şi ale controalelor privind execuţia bugetară pe anul 1992 şi modul de administrare a patrimonului public şi privat al statului în perioada 1992 – 1994”.

Astăzi, fn.24 va publica doar o parte a acestui document incendiar, mai precis pe cea referitoare la verificarea de către Curtea de Conturi a sistemului bancar.

 “B. Controlul modului de utilizare a fondurilor valutare din credite externe, din creanţe externe, export, prestări de servicii şi operaţiuni necomerciale, precum şi a rezervei valutare existente la 31 decembrie 1989

Pentru realizarea acestui obiectiv, Curtea de Conturi a efectuat controale la: Banca Naţională a României (BNR), Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE) S.A. şi celelalte bănci cu capital de stat, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Comerţului, fostele întreprinderi de comerţ exterior (I.C.E.) şi alţi agenţi economici cu activitate de import-export.

Din controlul efectuat a rezultat o serie de abateri grave privind administrarea şi gestionarea fondurilor valutare ale statului, recuperarea creanţelor externe ale statului, funcţionarea pieţei valutare, repatrierea valutei, modul de utilizare de către agenţii economici a sumelor în valută, ceea ce a dus la epuizarea rezervelor valutare ale statului, la îndatorarea externă a ţării, la un deficit accentuat al balanţei de plăţi externe a ţării, la presiuni asupra nivelului cursului de schimb şi la creşterea datoriei publice.

La 31 decembrie 1989 România nu înregistra datorii externe şi avea constituite fonduri ale statului în devize convertibile de 2,030 miliarde USD.

În legătură cu care sunt de arătat următoarele:

  1. În legătură cu gestionarea resurselor valutare ale statului, existente la 31 decembrie 1989

1.1. – BRCE S.A. a desfiinţat, în luna ianuarie 1990, în mod nelegal şi nejustificat, evidenţa “Fondului valutar centralizat al statului“, care la 31 decembrie 1989 însuma 1,106 miliarde USD şi, ca urmare, nu s-a putut stabili, pe bază de documente, modul de gestionare a acestui fond.

1.2. – În anul 1991, BRCE S.A. a deschis pe numele BNR un cont intitulat “B.N.R. – Fond de stat în valută“, în care, prin 4 operaţiuni, a înregistrat plăţi fără documente justificative de 906 milioane USD, făcând datoare, în acest fel, BNR, în numele statului, cu suma menţionată, pe motiv că ar fi achitat, la extern, datorii ale statului (n.n. – de precizat că începând cu septembrie 1990 guvernator al B.N.R. a fost Mugur Isarescu!!!).

Pentru nici una dintre aceste operaţiuni nu au fost puse însă la dispoziţia controlului documente din care să rezulte:

  • obiectul plăţilor;
  • data efectuării acestora;
  • destinatarul sumelor;
  • cine a dispus şi a aprobat plata;
  • dacă sumele în cauză reprezentau obligaţii certe ale statului.

BNR, fără să verifice realitatea datelor prezentate de BRCE S.A., a acceptat să îndatoreze statul cu 888,1 milioane USD şi să plătească pentru această sumă dobânzi la nivel LIBOR pentru dolarul S.U.A. + 1,5%, care, până la 31 decembrie 1994, însumau 85,5 milioane USD.

În fapt, cele două bănci nu au adus la îndeplinire obligaţiile ce le reveneau din H.G. nr. 1.356/1990 şi din Legea nr. 34/1991, cu privire la predarea-primirea rezervelor valutare ale statului.

Este de menţionat şi faptul că BNR, prin raportul prezentat Parlamentului României în luna mai 1993, deşi a arătat că există datorii faţă de BRCE S.A., nu a prezentat, totuşi, date privind volumul, necesitatea, oportunitatea şi influenţele acesteia asupra rezervelor valutare ale statului.

Angajarea acestui împrumut care, împreună cu dobânzile aferente, însumează circa 1 miliard USD, pe lângă faptul că nu a fost justificată cu date concrete, verificabile, s-a făcut şi prin abatere de la normele legale în vigoare, astfel:

– nu s-a solicitat aprobarea Parlamentului României, având în vedere că BNR era competentă, potrivit art. 2 din Legea nr. 34/1991, să angajeze credite în valută, cu durata de rambursare de până la un an, or acest credit a fost angajat pe o durată de 5 ani;

– deşi s-au afectat rezervele valutare ale statului cu circa 1 miliard USD, nu a fost şi nu este inclus la datoria publică a statului.

1.3. – BNR a acceptat, în februarie 1990, ca în contul sumei de 770,6 milioane USD din rezerva valutară a statului, pusă temporar la dispoziţia BRCE S.A. (727,6 milioane USD) şi a Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale (43,0 milioane USD), înainte de anul 1989, să încaseze contravaloarea acesteia în lei, renunţând la obligaţia reîntregirii rezervei.

1.4. – Potrivit Decretului – lege nr. 30/18 ianuarie 1990, întregul patrimoniu care a aparţinut fostului PCR, inclusiv fondurile băneşti şi valutare, urmau să fie trecute în proprietatea statului.

Disponibilităţile valutare ale Oficiului Economic Central “Carpaţi“ erau în luna martie 1990, potrivit extrasului de cont, de 153,4 milioane USD întrucât BRCE S.A. a desfiinţat evidenţa fondului valutar al statului, începând cu luna ianuarie 1990, nu s-a putut verifica dacă această sumă a fost trecută, potrivit legii, în fondul valutar al statului, respectiv dacă a fost avută în vedere ca resursă în determinarea “golului de balanţă“ pretins de BRCE S.A., în sumă de 888,1 milioane USD.

1.5. – Procurorul general financiar al Curţii de Conturi a apreciat că faptele menţionate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 din Codul penal, sesizând Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în septembrie 1994.

1.6. – De asemenea, prin decizie a preşedintelui Secţiei de control ulterior a Curţii de Conturi s-a dispus consiliilor de administraţie ale celor două bănci să ia măsuri pentru reconstituirea evidenţei gestionar-contabile a

fondului valutar al statului, pe baza căreia să procedeze la  predarea-primirea rezervei valutare în devize convertibile, în conformitate cu prevederile art. 4 din H.G. nr. 1.356/1990 şi ale art. 33 din Legea nr. 34/1991, precum şi la regularizarea eventualelor diferenţe rezultate.

  1. Cu privire la operaţiunile de încasări şi plăţi în valută după 31 decembrie 1989

2.1. – În perioada 1990 – 1991, datorită scăderii massive a exporturilor şi creşterii rapide a importurilor, au fost epuizate rezervele valutare ale ţării, existente la 31 decembrie1989, care însumau circa 2 miliarde USD, şi s-a început îndatorarea externă a ţării prin apelarea la credite externe care, la finele anului 1991, însumau 897 milioane USD.

Măsurile luate în anii 1990 – 1991 nu au fost de natură să asigure menţinerea nivelului exporturilor şi echilibrarea balanţei de plăţi externe, situaţie care s-a datorat şi următorilor factori:

  • liberalizarea importurilor fără ca Ministerul Comerţului şi Turismului să ia, concomitent, măsuri pentru stimularea exportului şi asigurarea echilibrului valutar în activitatea de comerţ exterior, aşa cum avea obligaţia, potrivit H.G. nr. 805 din 20 iulie 1990;
  • autorizarea plăţilor în valută de către BNR s-a făcut fără respectarea prevederilor Legii nr. 15/1990, potrivit cărora avea obligaţia de a nu autoriza importurile de bunuri care “se pot procura din ţară în condiţii competitive“, în scopul asigurării echilibrării balanţei de plăţi externe.

La neajunsurile semnalate a contribuit şi ineficacitatea reglementărilor valutare ale BNR, precum şi lipsa unui control ferm din partea acesteia asupra modului de respectare a normelor respective.

2.2. – Mecanismele create în perioada 1990 – 1991 cu privire la regimul valutar au depăşit, uneori, cadrul legal şi nu au fost de natură a stimula producţia de export şi, respectiv, a asigura resursele necesare echilibrării balanţei de plăţi externe.

Relevant este faptul că, deşi Legile nr. 15/1990 şi nr. 31/1990 prevedeau posibilitatea agenţilor economici de a dispune de 50 – 70% din veniturile nete în valută, prin H.G. nr. 763/11 noiembrie 1991, aceste drepturi au fost anulate, agenţii economici fiind obligaţi să cedeze statului toată valuta încasată.

Măsura nu a dus însă la creşterea rezervelor valutare ale statului, deoarece valuta colectată a fost folosită, în cea mai mare parte, pentru acoperirea unor goluri de resurse pretinse de BRCE S.A.

  1. Cu privire la utilizarea sumelor încasate din creanţe externe

În perioada 1990—1991 au fost încasate creanţe externe, în principal pe relaţia Republica Arabă Egipt, în sumă totală de 219 milioane USD, care a fost utilizată pentru investiţii în obiective turistice (21,0 milioane USD), importuri de mărfuri egiptene (196 milioane USD) şi pentru finanţarea altor cheltuieli (2 milioane USD).

În legătură cu utilizarea acestor creanţe s-a constatat că:

  • mărfurile importate în contul creanţelor au fost, în principal, bunuri de consum care, în majoritatea cazurilor, se produc şi în ţară;
  • o parte importantă din contravaloarea în lei a bunurilor importate, peste 68 miliarde lei, a fost folosită, în mod nelegal de către societăţile comerciale importatoare, în loc să fie virată la bugetul de stat.
  1. Principalele deficienţe constatate la BRCE S.A.:

4.1. – Facilitarea procurării de valută prin nerespectarea Regulamentului valutar şi la un curs de schimb inferior celui oficial.

Exemplu: BRCE S.A. a vândut unor clienţi ai săi, în baza unui acord încheiat cu BNR, suma de 158 milioane dolari S.U.A. pentru efectuarea de plăţi la extern, la cursul de schimb de 226 lei/USD în vigoare la data încheierii acordului, cu toate că plăţile la extern urmau a se efectua ulterior, când, de fapt, cursul de schimb a ajuns până la 817 lei, deci de aproape 4 ori mai mare.

 

Consecinţele acestor operaţiuni au fost următoarele:

a) creşterea datoriei publice şi a obligaţiilor bugetului de stat prin transferul nelegal şi nejustificat pe seama acestuia al influenţelor nefavorabile de curs înregistrate la acest credit.

Datorită deprecierii leului în raport cu USD, pe perioada de la data acordării şi până la restituirea creditului s-au înregistrat diferenţe nefavorabile de curs valutar, care însumează 171 miliarde lei, cu care este ţinut dator bugetul de stat;

b) diminuarea rezervelor valutare ale statului prin restituirea, din aceste rezerve, a sumei respective.  Din aceleaşi rezerve s-au plătit şi dobânzi în sumă de peste 10 milioane USD la creditul respectiv;

c) favorizarea unor clienţi care au beneficiat de avantaje substanţiale prin cumpărarea valutei la un curs de schimb mai mic, ceea ce a facilitat o concurenţă neloială între importatori, întrucât ceilalţi clienţi au procurat valuta la un curs de până la 2 – 3 ori mai mare.

4.2. – Acordarea de credite în lei pentru procurarea de valută în afara pieţei valutare, operaţiuni interzise de Regulamentul valutar.

Exemplu: unei singure societăţi comerciale cu capital social privat i s-au acordat credite în sumă totală de 2,8 miliarde lei cu care aceasta a cumpărat suma de 6,6 milioane USD în afara pieţei valutare.

Subliniem şi faptul că prin adresa nr. 746/28 decembrie 1993, conducerea BRCE S.A. a comunicat Camerei Deputaţilor, la solicitarea comisiei de analiză a activităţii BNR şi a băncilor comerciale, că ”BRCE S.A. nu a acordat nici un credit al cărui scop să fie în mod explicit cumpărarea de valută“, ceea ce nu corespunde situaţiei reale.

4.3. – Acordarea de credite în valută unor clienţi, pentru plata importurilor, pe care le-a recuperat ulterior în lei, ceea ce reprezintă în fapt operaţiuni deghizate de vânzare de valută în afara pieţei valutare.

4.4. – Favorizarea unor agenţi economici prin acordarea de credite în lei şi în valută, numai pe riscul său fără să solicite constituirea de garanţii materiale asiguratorii, iar în unele cazuri nici nu a încheiat convenţii de credit, contrar prevederilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară şi propriilor sale norme de lucru şi, în consecinţă, în cazul unor agenţi economici care nu au mai restituit creditele primite, banca nu a mai avut posibilitatea executării unei garanţii materiale şi, ca urmare, a fost prejudiciată cu sumele nerambursate şi cu dobânzile datorate.

 Exemplu: s-au acordat numai unei singure societăţi comerciale, în perioada noiembrie 1990 – ianuarie 1991, credite în valută de 3,4 milioane USD, care nu au fost restituite băncii până la data controlului, deşi erau scadente din luna noiembrie 1991. O parte din acest credit, respectiv suma de 2,6 milioane USD a fost transformată, în luna martie 1992, din valută în lei (0,5 miliarde lei), la cursul de 198 lei/USD, în vigoare la data plăţilor la extern. Ca urmare acestei operaţiuni de transformare a creditului din valută în lei, BRCE S.A. a înregistrat o pierdere de 4,3 miliarde lei, întrucât creditul de 2,6 milioane USD reprezenta, la cursul de la finele anului 1994, suma de 4,8 miliarde lei şi nu 0,5 miliarde lei cu cât apare dator acest client în evidenţa băncii.

S-a pus la dispoziţie unei societăţi comerciale, în numerar, suma de 100.000 USD, preluată abuziv din contul altei societăţi comerciale, sumă care a fost restituită societăţii comerciale abia după un an, dintr-un credit în valută, acordat de aceeaşi bancă şi care nu era rambursat până la data controlului.

De precizat că la data acordării acestui credit, de 100.000 USD, societatea comercială în cauză avea la bancă obligaţii restante de peste 1 miliard lei.

4.5. – Unele societăţi comerciale cu capital social privat au beneficiat, în permanenţă, din partea băncii, de un tratament preferenţial, cu totul aparte faţă de alţi clienţi, întrucât li s-au pus la dispoziţie importante fonduri în valută şi în lei prin nerespectarea reglementărilor în vigoare, în sensul că nu s-au constituit garanţii materiale şi nu s-au încheiat contracte sau convenţii de credite cu aceştia, majoritatea operaţiunilor fiind aprobate de persoane care nu aveau competenţa necesară.

Aceste operaţiuni prezintă riscuri şi, ca atare, în unele cazuri, au dus la înregistrarea de pierderi de către bancă.

Astfel, în condiţiile în care toţi agenţii economici nu dispuneau de resursele financiare necesare la începutul activităţii, pentru unii dintre aceştia, banca a asigurat accesul necondiţionat la credite în valută şi în lei, fără să le pretindă garanţii materiale, dându-le astfel posibilitatea să beneficieze de conjuncturile favorabile apărute (majorări de preţuri, modificări ale cursului leului etc.), pe seama cărora au obţinut profituri substanţiale, sporindu-le spectaculos capitalul social.

Comparativ cu aceştia, celorlalţi agenţi economici li s-au aplicat, în mod strict, prevederile normelor bancare, şi li s-a pretins garanţii materiale de cel puţin 120% faţă de creditele solicitate, precum şi îndeplinirea altor condiţii, creându-se, în acest fel, o diferenţiere rapidă a agenţilor economici prin practicarea unor forme de concurenţă neloială.

Toate aceste nereguli fac obiectul a 11 acte de control, dintre care 10 au fost trimise la Parchetul General, iar unul a fost înaintat de procurorul general financiar Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi”.

 

 

To Top