Actualitate

Îndrumătorul tezei de doctorat al lui Kovesi susține că DNA abuzează de … abuzul în serviciu

Într-un articol intitulat “Cum a devenit abuzul în serviciu cea mai frecventă infracțiune de corupție”, publicat în revista “Universul Juridic” şi preluat de România Liberă, prof. dr. Viorel Pașca de la Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara precizează că în România se abuzează de … abuzul în serviciu! Îndrumătorul tezei de doctorat al Laurei Codruţa Kovesi afirmă, într-un articol de specialitate, că una dintre soluții este redefinirea lui într-o formă care să ducă la abrogarea articolului din Legea 78/2000 ce incriminează fapta ca fiind în competența DNA. Dacă s-ar face acest lucru, procurorii DNA ar mai putea deschide dosare pe abuz în serviciu numai dacă fapta are legătură cu infracțiuni efective de corupţie.

 

„În condiţiile în care prin incriminarea oricărei acţiuni sau inacţiuni de încălcare a atribuţiilor de serviciu sau de îndeplinire defectuoasă a acestora orice faptă constituie infracţiune, se încalcă principiul potrivit căruia soluţia penală este ultima ratio (ultima soluție), recurgându-se la ea numai în măsura în care este necesară într-o societate democratică şi sancţiunea este proporţională cu încălcarea care a determinat luarea acesteia. Fără existenţa unui limite valorice de la care fapta constituie infracţiune, legiuitorul penal a eliminat practic din sfera mijloacelor legale răspunderea materială şi disciplinară a funcţionarilor”, este de părere profesorul Viorel Pașca.

Viorel Pașca subliniază că modul în care legiuitorul a transpus în legislaţia naţională prevederile Convenției de la Merida, semnată de România în anul 2003, este eronat.

„În loc să redefinească abuzul în serviciu în concordanţă cu prevederile Convenţiei de la Merida în cuprinsul Codului Penal, legiuitorul român a preferat o soluţie contra firii, introducând prin Legea nr. 421/2004 o normă de referire (art. 132 al Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie), articol (după o altă modificare prin Legea nr. 187/2012) care are următorul cuprins: „În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”. În mod normal, această variantă normativă a infracţiunii de abuz în serviciu este o formă agravată a acestei infracţiuni şi locul ei ar fi fost ca alineat nou în cuprinsul art. 297 Cod Penal, ca infracţiune de serviciu, şi nu în cuprinsul Legii nr. 78/2000 ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, categorie care nu se regăseşte în sistematizarea Părţii Speciale a Codului Penal”, precizează profesorul Viorel Pașca.

Acesta propune ca abuzul să fie definit ca ”fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu intenţia de a obţine un beneficiu material ilicit pentru sine sau pentru altul, abuzează de funcţia sa oficială, depăşeşte limitele atribuţiilor sale sau nu îşi îndeplineşte îndatoririle prevăzute de lege sau de ordonanţele Guvernului şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor fundamentale ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice și se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, dacă fapta nu constituie o altă infracţiune mai gravă”.

„Avantajul unei asemenea incriminări ar fi acela că nu mai pune în discuţie valoarea pagubei cauzate altei persoane, deoarece fapta fiind comisă în scopul de a obţine un beneficiu material ilicit pentru sine sau pentru altul este indiferentă valoarea pagubei şi paguba produsă terţului nu se poate confunda cu folosul urmărit pentru sine sau pentru altul. Această definiţie ar duce la abrogarea art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 şi la revenirea abuzului în serviciu acolo unde îi este locul – printre infracţiunile de serviciu”, este de părere Viorel Pașca.

O eliminare a abuzului din art. 13 indice 2 din Legea 78/2000, act normative care prevede infracțiunile care sunt de competența DNA, ar face ca procurorii anticorupţie să mai poată cerceta fapte de abuz doar dacă acestea sunt conexe faptelor concrete de corupție.

În articol, profesorul Viorel Pașca ridică şi problema aplicării abuzului în serviciu pentru persoane din mediul privat. Acesta susţine că în redactarea actualului Cod Penal legiuitorul a unificat într-un singur text infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi prin îngrădirea unor drepturi, făcând distincţie în cuprinsul “Titlului V – Infracţiuni de corupţie şi de serviciu”, între infracţiunile de corupţie şi infracţiunile de serviciu, dar au păstrat în cuprinsul art. 297 incriminarea abuzului în serviciu tot printr-o normă incompletă, al cărei conţinut, în virtutea aceleiaşi practici dezvoltate sub imperiul vechiului Cod Penal se putea complet cu norme juridice cu valoare inferioară legii, deşi de această dată principiul legalităţii incriminărilor este de ordin constituţional.

“Copiind în mod fidel spiritul reglementărilor vechiului Cod Penal, legiuitorul a preluat în art. 308 din actualul Cod Penal şi incriminarea faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul ori în cadrul oricărei persoane juridice, fără a face distincţie între persoana juridică cu capital integral sau majoritar de stat şi cea cu capital privat”, conchide profesorul Viorel Paşca.

 

To Top