Actualitate

TURNĂTOR ÎN SUTANĂ: Decanul Facultății de Teologie din Oradea, Dumitru Megheșan, colaborator al Securității

Curtea de Apel Bucuești a decis pentru a doua oară că decanul Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Oradea, preotul Dumitru Megheşan, a fost colaborator al Securității. Instanța a mai constatat același lucru și în 2015, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre rejudecare. Decizia nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs.

 

„Constată calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului Magheşan Dumitru. Cu recurs în 15 zile de la comunicare”, se arată în minuta deciziei.

Preotul Dumitru Megheşan se află la al doilea mandat de decan al Facultăţii de Teologie şi, conform legii, trebuie să dea o declaraţie pe propria răspundere, sub sancţiunea articolului din Codul penal care pedepseşte falsul în declaraţii cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, că „a fost/nu a fost” colaborator al Securităţii. Megheşan nu a bifat nici că a fost, nici că nu a fost colaborator, ci a făcut o menţiune olografă că a fost şantajat să colaboreze. Acelaşi lucru l-a susţinut şi în faţa judecătorului.

„Ca să cumpăniţi cum au fost vremurile pe atunci: aveam un doctorat în Elveţia şi mi-au spus ori colaborezi cu noi, ori eşti împotriva noastră. A fost un şantaj perpetuu. La vamă mi-au luat teza de doctorat şi mi-au spus: ori dai de ăsta, ori te dai jos din tren. Nimeni nu a avut de suferit de pe urma mea”, a declarat decanul.

Reprezentantul CNSAS a arătat că Dumitru Megheşan a avut numele conspirativ “Mircea Constantinescu” şi l-a „turnat” la Securitate pe un apropiat care critica şi înjura partidul, îndeplinind astfel condiţiile de colaborator al Securităţii, descrise de art.2 din OG 24/2008.

 

CV impresionant

Născut în 1954 în Halmăşd, judeţul Sălaj, Dumitru Megheşan a studiat Teologia la Institutul Universitar din Sibiu. Conform propriului CV, imediat după absolvirea acestuia a continuat studii doctorale la Universitatea din Berna, Elveţia, finalizându-le în 1983 cu o teză pe tema Învierii lui Hristos.

Reîntors în ţară un an mai târziu, a devenit şef peste arhiva Episcopiei Oradiei, iar în 1985, după ce s-a căsătorit, a fost hirotonit preot. În primii ani a slujit la Biserica Albastră din Rogerius, ca “asistent” al parohului Gheorghe Nemeş, iar din 1991 până în 2007 la Biserica Izvorul Tămăduirii din curtea Staţionarului II al Spitalului Judeţean. De 9 ani încoace este preot la Biserica cu Lună, pe care mulţi enoriaşi o frecventează anume datorită lui.

De altfel, Megheşan a ştiut mereu să se facă un om plăcut. La începutul anilor 1990 a fost una din vocile promotoare ale democraţiei, colaborând cu presa anti-FSN şi anti-PDSR/PSD, câştigând respectul multor intelectuali. Ce n-a spus niciodată, însă, este că în regimul ceauşist a slujit satanei securiste.

 

Prins din întâmplare
CNSAS a cercetat dosarul preotului Dumitru Megheşan în 2012, în urma unei cereri făcute în acest sens de săptămânalul “Spinul bihorean”, între timp desfiinţat. Părintele tocmai fusese uns decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, iar ziariştii i-au inclus numele într-o cerere mai extinsă, pentru verificarea mai multor şefi de instituţii publice, fără a avea suspiciuni concrete asupra lui sau altor “co-listeni”.

Între timp, demersul s-a materializat prin descoperirea că Megheşan a semnat nu unul, ci două angajamente de colaborare cu Securitatea, astfel că, în martie 2015, CNSAS a iniţiat un proces la Curtea de Apel Bucureşti, solicitând instanţei să constate că preotul orădean a conlucrat cu fosta poliţie politică.

Conform argumentelor prezentate de CNSAS, Megheşan “a activat în calitate de informator al organelor de securitate în două perioade distincte”, iscălind un angajament înainte să plece în Elveţia, iar pe celălalt după susţinerea doctoratului în Elveţia, la revenirea în ţară.

 

Misiuni secrete

Potrivit documentelor din dosarul CNSAS, Megheşan a fost recrutat în toamna anului 1979 că primise de la Patriarhie o bursă de studiu în Elveţia.

Securitatea l-a cooptat cu planuri mari: “să fie scos cu sarcini informativ-operative în exterior definitiv, pentru a-şi forma o parohie şi a atrage emigraţia română pe poziţii loiale faţă de ţară”.

Altfel spus, Megheşan urma să fie ajutat de Securitate să devină preot în Occident, iar la schimb ar fi trebuit să exprime acolo opinii favorabile regimului comunist şi, bineînţeles, să transmită informaţii despre românii din Diaspora. De ce n-a funcţionat planul din acte nu rezultă.

Cert e că în 1983 Megheşan a revenit în România şi a fost recrutat a doua oară, de data aceasta “în vederea supravegherii informative a episcopiei, a activităţilor desfăşurate pe linie cultică, a persoanelor din străinătate care frecventează episcopia, precum şi pentru cunoaşterea preocupărilor acestora şi contracararea activităţilor lor duşmănoase”.

 

Despre toţi…

CNSAS a prezentat şi note informative semnate de Megheşan sub nume conspirativ, nedemascat acum de instanţă, care a anonimizat şi numele victimelor turnătoriilor. Actele din dosar arată, de pildă, că preotul l-a turnat pe un anume D.H., fost profesor în Bucureşti, afirmând că este “un om care are anumite concepţii nu prea sănătoase”, dar şi localnici dintr-un sat al cărui nume, de asemenea, nu este precizat.

“În discuţiile purtate cu preotul local mi-a spus că nu sunt decât câţiva baptişti bătrâni. În legătură cu alegerile, oamenii sunt de acord cu toate, dar şi nemulţumiţi în legătură cu contractele de porci, din cauză că nu li se asigură furaje necesare pentru acest lucru. Alte nemulţumiri sunt în legătură cu lumina electrică, care în două părţi din sat nu există, apoi cu şoseaua care nu e asfaltată”, arăta tânărul Megheşan.

Din notele informative reiese că preotul şi-a turnat şi colegi din Diaspora pe care îi considera neprietenoşi faţă de regimul comunist de acasă: “Preotul … şi-a format un grup de români şi o acţiune puternică între români şi Biserica Ortodoxă Română. Altă grupă este a unui preot, nu-i cunosc numele, care lucrează cu un om periculos şi duşmănos faţă de ţară. Toate aceste grupări fac viaţa grea parohiei române oficiale aflate sub patronatul Patriarhiei de la Bucureşti”.

Remarcând că Megheşan a dat informaţii numeroase despre poziţia ostilă faţă de regim a unora din cunoştinţele sale, semn că era atent la tot ce vorbeau cei din jur, CNSAS a concluzionat că preotul a pus în aplicare “un mecanism specific de supraveghere poliţienească”. Ba, mai mult şi poate mai grav, Megheşan a şi primit bani de la Securitate în schimbul notelor informative, dovadă că turnătoriile au fost valoroase pentru poliţia politică…

 

Sărac, cu nevoi…

În faţa judecătorilor, Megheşan a recunoscut notele informative date, confirmând că  scrisul şi semnătura îi aparţineau, dar s-a apărat spunând că altfel n-ar fi putut studia în străinătate. Ce l-a determinat să continue şi după revenirea în ţară n-a mai explicat. În schimb, şi-a găsit o scuză pentru faptul că a încasat bani pentru turnătorii: provenea dintr-o familie modestă, iar unul dintre părinţi îi era bolnav.

Argumentele nu i-au înduioşat pe judecători, care în luna mai a anului trecut l-au declarat colaborator al Securităţii ca poliţie politică, ceea ce l-a determinat pe preot să atace sentinţa la Înalta Curte, unde procesul urmează să continue.

 

Nu ştiu, nu recunosc!

Dumitru Megheşan a fost întrebat de presă de ce nu s-a “spovedit” după 1990, cum au făcut alţi preoţi, inclusiv fostul mitropolit al Banatului, Nicolae Corneanu.

Sub pretextul că nu-şi aduce aminte vremurile tinereţii, preotul n-a spus însă mare lucru. “Nu sunt vinovat, n-am făcut-o ca să fac rău cuiva”, a zis părintele, susţinând nici mai mult, nici mai puţin, că nu-şi aminteşte că a primit bani de la Securitate ori că anul trecut, în faţa judecătorilor din Bucureşti, şi-a recunoscut scrisul şi semnătura pe angajamente şi pe notele informative.

Cât despre faptul că, în calitate de decan a trebuit ca în baza OUG 24/2008 să declare pe proprie răspundere că n-a colaborat cu fosta poliţie politică, Megheşan susţine că n-a dat această declaraţie nici în 2012, când a fost numit decan prima oară, nici luna trecută, în iunie 2016, când a obţinut al doilea mandat. Ceea ce ar fi, pur şi simplu, o nouă minciună….

De ce-a fost din nou necinstit se poate doar bănui: până când sentinţa privind ruşinosul său trecut de turnător nu va fi definitivă, legal nu poate fi sancţionat în niciun fel. Doar moral, dar cât preţ pune preotul însuşi ori colegii săi din Episcopie sau cei din Universitate pe acest amănunt?

 

Turnători în sutană

Dumitru Megheşan nu e primul preot ortodox din Bihor al cărui nume este asociat cu Securitatea comunistă, ci doar cel dintâi care a primit din partea justiţiei un verdict de colaborator al fostei poliţii politice.

În urmă cu trei ani, presa dezvăluia că însuşi protopopul Oradiei, Dorel Rusu, a turnat la Securitate, fiind deconspirat de un fost coleg de facultate, Gheorghe Ţurcaş, în prezent preot greco-catolic, care îşi studiase propriul dosar de la CNSAS. Protopopul şi-a negat trecutul, bazându-se, probabil, şi pe faptul că nu a fost trimis în judecată.

În schimb, preotul din Sălard, Vasile Bandui, a fost dat în judecată anul trecut de un fost coleg de studenţie, Gabriel Mascaş, care susţinea că a aflat tot din propriul dosar că acesta îl turnase la Securitate. Parohul a negat acuzaţiile, iar în luna mai a acestui an Tribunalul Constanţa a respins cererea prin care Mascaş pretindea fiecăruia dintre turnătorii săi câte 700.000 euro.

 

To Top