Actualitate

UN GENERAL DE CONTRAINFORMAŢII MILITARE CUTREMURĂ SISTEMUL: SRI S-A IMPLICAT ÎN POLITICĂ ŞI A VRUT SĂ CONTROLEZE ARMATA!

Generalul de brigadă (r) Stan Petrescu, fost director adjunct al Direcţiei Protecţie şi Informaţii Militare a MApN între 1999 – 2000 şi locţiitor al Direcţiei de cercetare Informaţii din SMG (2001-2002) aruncă în aer activitatea SRI şi dezvăluie informaţii privind implicarea acestui serviciu de informaţii în politică, precum şi lupta dintre SRI şi serviciile de informaţii ale Armatei. Ofiţerul de rang înalt al Armatei Române, cu vechi ştate pe linia contraspionajului militar, a dezvăluit, în premieră, pentru “Ziua veche” cum filajul SRI a fost prins în timp ce urmărea unul dintre cei mai importanţi generali din Armata Română, dar şi cum SRI-ul condus de Virgil Asztalos (alias Virgil Măgureanu) s-a implicat în politică imediat după “revoluţie” în beneficiul lui Ion Iliescu şi a emanaţilor care puseseră mâna în mod brutal pe puterea din România.

 

Generalul Petrescu este unul dintre cei care i-a cunoscut foarte bine pe cei doi generali implicaţi în evenimentele din decembrie 1989: Ştefan Guşe – şeful Marelui Stat Major şi Iulian Vlad – şeful Securităţii Statului. Spunem aceasta, deoarece până acum, documentele oficiale nu au făcut lumină în ceea ce priveşte raportul dintre cei doi la în cursul desfăşurării evenimentelor din 1989 şi după.

Există opinii şi dovezi privind gestul de imens curaj al generalului Ştefan Guşe care s-a situat public pe poziţie antisovietică, în timp ce, generalul Iulian Vlad s-a ocupat mai mult de temperarea subordonaţilor săi scăpaţi de sub control, deoarece în acele momente confuze era extrem de dificil să mai conduci o asemenea instituţie, pornită în degringoladă ca urmare uriaşei sale impopularităţi, în faţa unui întreg popor.

 

  • Iulian Vlad, parte a puciştilor conduşi de Ion Iliescu

Care este punctul de vedere al generalul de brigadă (r) Stan Petrescu despre implicarea generalului Ştefan Guşă şi a generalul Iulian Vlad în evenimentele fierbinţi de atunci?

Ce să cred? Cred ceea ce cred toţi românii de bună credinţă. Generalul Guşă, pe care l-am slujit cu devoţiune până-n clipa când a închis ochii, a făcut dovada clarviziunii sale şi a patriotismului său neîndoielnic nu numai în focul evenimentelor, ci în toată cariera sa militară de excepţie. În ciuda faptului că noul emanat (n.n. – Ion Iliescu) cu studii la Moscova cerea în ascuns ajutor cu trupe de la mentorii săi cominternişti, generalul Ştefan Guşă a rostit public precum un stentor, fără teamă, că <<România nu are nevoie de ajutor sovietic>>“, declară generalul de brigadă (r) Stan Petrescu.

Acesta mai povesteşte şi rolul nociv pe care fostul şef al Securităţii, Iulian Vlad, l-a avut în evenimentele din decembrie 1989, acesta jucând de parte puciştilor conduşi de Ion Iliescu.

Iulian Vlad l-a abandonat, fără rezerve, pe dictatorul căruia îi lingea mâna zilnic până când n-a mai putut… Generalul Vlad, ca toţi foştii şefi ai structurilor de securitate din fostele ţări socialiste, a condus acţiunea de supraveghere operativă a unui întreg popor şi a gestionat represiunea faţă de cetăţenii incomozi aproape până la finele lunii decembrie din anul 1989. La evenimentele din decembrie a făcut pe dracul în patru spre a salva pielea lui şi pe a altora de teapa lui, folosindu-l în această acţiune, drept paravan,  pe popularul general Ştefan Guşe.

In perioada primelor momente din din 1989, generalul Iulian Vlad l-a ţinut de vorbă pe generalul Guşă la Comitetul Central pentru ca puciştii  să organizeze la MApN preluarea puterii de la generalul Stănculescu. Adică exact în locul unde ar fi trebuit să se găsească şi să conducă Armata generalul Guşă împreună cu statul său major. 

Generalului Guşă, i s-au tăiat legăturile de transmisiuni cu restul armatei de la punctul de comandă mobil, iar şeful autostaţiei de transmisiuni, un subofiţer loial şefului marelui stat major, a fost rănit prin împuşcare.

Ca să nu mai spun că mai mulţi generali filoruşi l-au trădat pe timpul evenimentelor, dând ascultare centrului de putere în curs de coagulare, şi tăindu-i generalului Guşă orice legături cu trupele, generalii trădători oferindu-şi serviciile noii puteri. Aceasta a fost <<recunoştinţa>> fostei securităţi care, la evenimentele din Decembrie 1989, a fost protejată de armată spre a nu fi linşată de proprii compatrioţi….

Foştii subordonaţi ai generalului Iulian Vlad, în frunte cu Virgil Măgureanu şi alţii, <<l-au iubit>> atât de mult pe clarvăzătorul care-i salvase de furia populară încât au organizat şi pus filajul proaspătului înfiinţat, SRI pe urmele generalului Guşă.  Totul s-a făcut cu ştiinţa şi din ordinul lui Ion Iliescu. Această întâmplare, să-i zicem nostimadă cu hoţii şi vardiştii, ca şi altele, merită povestită.

Prin 1993, cu o echipă de contraspioni militari, am reuşit a deconspira filajul colegilor de la SRI pe comunicaţia Buzău – Iaşi, comunicaţie pe care comandantul Armatei a II-a de la Buzău se deplasa spre Divizia Mecanizată din capitala Moldovei – Iaşi.

Bieţii filatori sereieşti prinşi de echipa mea se plângeau în faţa comandantului Armatei a II-a că dacă îi va trece în rezervă pentru vina de a executa o misiune de filaj rămân familiile pe drumuri. Că abia s-au înfiinţat şi că ei sunt executanţi de ordine şi că nu au făcut niciun rău, ci primiseră ordin de sus, de la cei mari, să-l protejeze pe bravul general, prin filaj, ca şi cum bravul general nu avea destule forţe proprii să-l protejeze. Ne-am trezit râzând mefistofelic, la auzul unor asemenea bazaconii şi enormităţi debitate din gurile unor năpăstuiţi ai sorţii, înfricoşaţi la culme de încărcătura momentului.

Le-au fost confiscate aparatura de înregistrare video, destul de nouă, aparatele foto, dar şi numeroase legitimaţii de acoperire. Apoi, am vizionat înregistrările filatorilor, înregistrări făcute pe întreg parcursul Buzău-Iaşi. SRI-ul, la aflarea veştii, s-a alarmat pe tot lanţul comenzii, adică de la Director şi până la Preşedinţie, pentru cele întâmplate, în timp ce eu lansasem fumigena, printre informatorii lor, că vom invita ziarele spre a lua la cunoştinţă de preocupările anticonstituţionale ale colegilor de la SRI.

Telefoanele operative zbârnâiau în toate sensurile în biroul comandantului Diviziei de la Iaşi, iar generalul Guşă nu putea înţelege că la doar câţiva ani de la evenimente, SRI-ul, urmaşa instituţiei lui Iulian Vlad, pe care unii l-au definit ca un clarvăzător, se ocupa cu supravegherea informativ-operativă a celui mai iubit şi popular general al  armatei – Ştefan Guşă.

Lupta dintre servicii şi armată continuaşi din nenorocire, nu a încetat nici acum.

Măgureanu, intuind ce s-a întâmplat cu filajul lui, l-a sunat pe linie directă pe generalul Guşă, dorind <<respectoase clarificări>> în legătură cu cele întâmplate. Sintagma îi aparţine Măgureanului.

Redau dialogul:

Gral. Ştefan Guşă: <<Ascultă Măgurene! Eşti la curent cu cele întâmplate? Mâine la prima oră să fii la mine în poziţia de drepţi, în faţa cabinetului meu de la Armata II-a din Buzău, unde urmează să-ţi ei legitimaţiile de acoperire ale amărâţilor tăi filatori şi să-ţi ceri scuze nu mie ci conştiinţei tale murdare, pentru tot răul făcut acestei ţări. Ai înţeles?”

Virgil Măgureanu (n.n. – numele său real este Virgil Asztalos): <<Da! Să trăiţi domnule ministru Guşă>>.

A doua zi, Virgil Măgureanu, ditamai directorul SRI, a făcut anticameră la generalul comandant al  Armatei II-a din Buzău, mai bine de 6 ore, sperând, în tot acest timp de frământare, ca tot ceea ce a fost surprins pe camerele de filmat (filajul SRI asupra lui Guşe), să  nu apară în presă.

Pe timpul aşteptării, cu calm şi cu o voce mieroasă, directorul SRI m-a abordat în câteva rânduri, dorind să-l introduc mai repede la general şi promiţându-mi, printre altele, că dacă mă transfer la SRI voi ajunge general în doi timpi şi trei mişcăriEvident, că nimeni nu ar fi îndrăznit să-l părăsească pe bravul general Guşă, în acele momente tensionate. 

Acest eveniment a demonstrat faptul că SRI-ul dorea să calce pe urmele predecesorilor, încercând să controleze totul, inclusiv Armata.

Marea luptă a lui Măgureanu şi următorilor a fost să diminueze influenţa armatei în sfera politicii şi în mentalul populaţiei, motiv pentru care, în timpul care a urmat, au fost aduşi la conducerea ministerului apărării miniştri obedienţi politic şi controlaţi de serviciile de informaţii, aşa-zis civile.

Au mai fost filaţi, cu alte ocazii, ministru Spiroiu, general Degeratu şi alţi militari. Ceea ce dovedea că puciştii se temeau de armată ca dracul de tămâie”, spune generalul de brigadă (r) Stan Petrescu.

 

  •  Generalul Guşă trebuia arestat din ordinal lui Iliescu şi al lui Roman

Acesta mai dezvăluie că după îndepărtarea generalului Stefan Guşă de la Marele Stat Major la Cluj, Ion Iliescu şi Petre Roman a comandat chiar arestarea acestuia.

 

“Iliescu şi Roman, fiind informaţi de atitudinea antisovietică a generalului Guşă şi temători faţă de  popularitatea sa crescândă în rândurile militarilor, au manevrat lucrurile în aşa fel încât generalul Guşă să fie înlăturat de la nivelele înalte de decizie ale Armatei. Motivul pentru presă, rostit de Petre Roman,  a fost unul infantil: generalul Guşă ar fi fost <<foarte obosit şi căzut psihic>>.

Ca atare, generalul Guşă a fost trimis la Cluj în vederea arestării de către generalul de justiţie Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct al RSR, acţiune care a eşuat şi la auzul căreia tanchiştii de la Turda au pornit motoarele blindatelor spre a ocupa Clujul, cel însărcinat cu odioasa misiune de arestare a luat-o la fugă şi alerga cât îl ţineau picioarele, sau pneurile unei Dacii amărâte. Acest ins în uniformă de justiţie a fost folosit de autorul genocidului din decembrie, Ion Iliescu şi camarila sa, pentru ştergerea urmelor de la „revoluţie”. În bună parte s-a reuşit…

De la Cluj, Ştefan Guşă, a fost mutat la Buzău, spre a se face loc unui general loial agentului rus Nicolae Militaru, general Paul Cheler, zis Papaşa, născut la Ripiceni, localitate aflată pe malul drept al Prutului.

Trebuie să ştiţi că atâta timp cât generalul Ştefan Guşă a fost la comanda Armatei a II-a de la Buzău, Ion Iliescu, în calitate de preşedinte, nu a vizitat unităţile militare subordonate acelei armate şi cu toate că acesta a sosit, adeseori, în garnizoana Buzău nu a fost primit la sediul Comandamentului Armatei a II-a…

Tovul Iulian Vlad s-a bucurat de recunoştinţă şi aprecieri înalte de vreme ce a fost primit la BNR cu covor roşu. De asemenea, a fost invitat la aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea Academiei Naţionale de Informaţii, unde presa invitată  acolo l-a remarcat, subliniind evenimentul în presă.

Generalul Iulian Vlad a ocolit cu obstinaţie implicarea Securităţii în evenimentele din ‘89, nu s-a spălat de păcate nici pentru faptul că l-a trădat pe Ceauşescu şi nu s-a sfiit să dea o mână de ajutor la refacerea dispozitivului fostei <<Secu>> şi punerea acestuia în slujba lui Iliescu, dimpreună cu  activiştii de partid, eşalon de încredere, recuperat din toate structurile economice, culturale şi de forţă ale României, entităţi cu care s-a început prigoana împotriva partidelor politice istorice. Ce a mai rămas din PNŢ? Un Pavelescu şi cam atât.

Voi prezenta un amănunt nu lipsit de importanţă: cel care a dat ordinul de a proteja Securitatea şi cadrele ei, de a pune la adăpost toate documentele operative, armamentul, asigurând personalului lor, ostracizat, găzduire în incinta unităţilor militare a fost generalul Ştefan Guşă. În focul evenimentelor, mi-a transmis prin telefon, la Buzău, două rugăminţi: să am grijă de mama dumnealui, femeie singură şi în vârstă şi să salvăm pe cei de la Securitate pentru că sunt cu toţii români de-ai noştri şi nu este camaradereşte să ne războim între noi, căci suntem militari şi într-un fel sau altul ne-am slujit cu credinţă ţara, jurând sub acelaşi drapel.

Chestiunea care doare cunoscătorii domeniului este aceea că adevăraţii ofiţeri de securitate, acei ofiţeri valoraşi profesional care au făcut parte din filonul naţional de siguranţă al ţării nu au fost promovaţi şi nici puşi în funcţii de comandă şi conducere în noul înfiinţat SRI pentru că ei nu puteau fi manipulaţi şi aveau conştiinţele integre.

Generalul Guşă a murit cu gândul la Transilvania lui dragă şi, în acelaşi timp, trist pentru că ţara a încăput pe mâna străinilor, iar Transilvania ar putea fi în pericol de secesiune după ce aventurieri politici au distrus Armata a IV de la Cluj, o structură militară de nivel operativ – strategic ce constituia un reazem puternic şi contrafort pentru zelul revanşard al şovinismului unguresc”, declară generalul de brigadă (r) Stan Petrescu.

 

  • SRI s-a implicat în politică!

Mai mult, generalul de brigadă (r) Stan Petrescu povesteşte un alt episod ce demonstrează implicarea SRI în politică. Este vorba despre un alt eveniment murdar, pregătit de Virgil Măgureanu & SRI lui Ion Raţiu şi PNT-CD înainte de alegerile din mai 1990, astfel încât Ion Iliescu şi partidul său de emanaţi să câştige alegerile.

“Înaintea alegerilor din mai 1990, oamenii lui Măgureanu, din teritoriu, au primit ordin să dea o mână de ajutor, în plan informativ, feseniştilor lui Iliescu spre a câştiga alegerile. Ţintele lor predilecte erau liderii ţărănişti şi liberali, care făceau propagandă electorală prin judeţe. Trebuiau luate măsuri de discreditare totală a acestora, spre a nu câştiga simpatii politice. La Buzău urma să vină Ion Raţiu, bătrânul ţărănist englezizat şi bonom.

Anterior sosirii acestor lideri a fost organizată, la Buzău, o întâlnire conspirată a structurilor de informaţii judeţene la care au fost invitate şi cele ale Armatei. Am trimis acolo pe locţiitorul meu. Am fost informat de către acesta că la întrunirea cu pricina se făcuse cunoscuttraseul liderului ţărănist prin oraşul Buzău şi se precizaseră de către sereistul şef al judeţului opririle lui Ion Raţiu pe traseul său, unde acesta urma să ţină anumite cuvântări, ocazie cu care fuseseră numite şi instruite cadre SRI şi informatorii din agentura locală pentru a arunca cu găini moarte şi ouă stricate în convoiul ţărănist şi, în acelaşi timp,grupuri de provocatori, constituite din vreme, ar fi urmat să-l împroaşte pe bătrânul ţărănist cu huiduieli.

L-am informat de îndată pe generalul Ştefan Guşe, iar acesta la rându-i, la sunat pe preşedintele ţărănist, Corneliu Coposu, detaliindu-i cele ce avea să urmeze la Buzău.

Acesta este un episod despre care generalul Ştefan Guşă spunea cu tristeţe: <<Trebuiau arestaţi la „revoluţie” toţi nomenclaturiştii cominternişti, apoi ţinuţi închişi ori marginalizaţi până la instalarea unei democraţii reale cu români neaoşi>>”, dezvăluie generalul de brigadă (r) Stan Petrescu.

 

  • Despre SRI-ul de azi

Armata Română a scos de sub tipar, încă din 1998, un studiu documentar intitulat „Armata Română în Revoluţia din Decembrie 1989”, în care s-a spus întregul adevăr despre implicarea acesteia în evenimentele din decembrie.

Nici până azi, SRI, urmaşul fostei Securităţi, nu a publicat o Carte Albă a Securităţii  care să facă vorbire despre participarea fostei temute instituţii la Revolta Populară din Decembrie 1989 şi nici nu ne comunică de ce şi în ce împrejurări a fost devalizată întreaga economie a ţării, românii trăind la limita subzistenţei, cu excepţia impostorilor care şi-au burduşit conturile în străinătate cu sume imense de bani.

Fostul director al SRI, domnul director Maior s-a ocupat, graţie colaborării domnului preşedinte de la Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), Vasile Dâncu, de imaginea sa şi a instituţiei sale, comandând pe banii nu ştiu cui la începutul lunii martie 2014, un sondaj. Marele nostru diplomat şi ex-director SRI a dorit să cunoască îndeaproape imaginea de brand şi prestigiu instituţional al intelligence-ului civil românesc. Tema aleasă suna destul de pompos: „Elemente de percepţie publică a Serviciului Român de Informaţii”. Specialişti neîntrecuţi în spălatul creierelor naïve… Indicatorii sondajului au fost astfel concepuţi încât să iasă o imagine faină a domnului ex-director şi pe mai pe urmă a instituţiei. Ţara ardea şi baba se piaptăna…”, spune, cu amar în suflet, generalul de brigadă (r) Stan Petrescu.

 

STAN PETRESCU – BIOGRAFIE 

  • născut la 22 septembrie 1947 în comuna Padina, judeţul Buzău.
  • Liceul „I.L. Caragiale” din Ploieşti;
  • Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, Sibiu;
  • 1979 – Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti;
  • 1989 – curs post-academic:„Conducere logistică”;
  • 1993 Curs – postuniversitar: „Drept internațional și relații internaționale”;
  • 2004 – master: ,,Puterea executivă şi administraţie publică’’
  • 1999 – doctor în Ştiinţe militare şi informaţii.
  • 1970-1980 – a deţinut funcţiile de şef de birou/comandant subunităţi în cadrul Forţelor Terestre ale MApN
  • 1980 – 1986 – locţiitor al comandantului de regiment;
  • 1986 – 1990 – şef secţie comandament de Mare Unitate;
  • 1990-2000 – şef secţie protecţie şi siguranţă militară la Armata a II-a din Buzău; 1999-2000 – director adjunct la Direcţia Protecţie şi Siguranţă Militarăa MAp.N.
  • 2000-2001 – locțiitor al Direcției Doctrine și Instrucție;
  • 2001-2002 -locțiitor al Direcției Cercetare Informații din SMG;
  • 2002-2003 – comandant de brigadă;
  • 2004-2005 – expert gradul I în cadrulAcademiei Naţionale de Informaţii
  • 2007-2009 – prof. univ. dr. la Academia Naţională de Informaţii din Bucureşti,
  • univ. dr. asociat Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, „Dimitrie Cantemir” Bucureşti;
  • 2009-2013- prof. univ. dr. asociat Universitatea de Vest Timișoara;
  • 2012-2013 – prof. univ. dr. asociat Universitatea „Lumina„București;
  • 2009-2012- prorector al Universității Bioterra din Bucureşti;

Membru/colaborator:

  • membru al Societăţii Scriitorilor Militari;
  • membru al Consiliului Ştiinţific al Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea”
  • colaborator la revista „GeoPolitica”;
  • membru în colegiul redacţional şi colaborator la revista „Studia Securitas” editată de Facultatea de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale, Universitatea „L. Blaga” Sibiu;
  • membru în colegiul redacţional şi colaborator la revista „Lumea Detectivilor” editată de Asociaţia Naţională a Detectivilor Particulari din România;
  • membru în colegiul redacţional şi colaborator al revistei „Securitatea Privată” editată de Asociaţia Naţională Antidrog.

Lucrări:

  • Contraspionajul militar – sistem interferent în cadrul celorlalte structuri informative din domeniu, care concură la realizarea siguranţei naţionale (Editura AISM – 1977);
  • Informaţiile – a patra armă (Editura Militară – 1999);
  • Riscuri, ameninţări şi pericole la adresa României, rolul comunităţii informative (Curs ANI – 2001);
  • Arta şi puterea informaţiilor (Editura Militară – 2003);
  • Mediul de securitate global şi euroatlantic (Editura Militară – 2005);
  • Apărarea şi securitatea europeană (Editura Militară – 2006);
  • Despre intelligence. Spionaj – contraspionaj (Editura Militară – 2007);
  • Politici şi strategii de securitate (Editura ANI – 2007);
  • Ameninţări primare: terorism, state la răscruce, conflicte, locale şi regionale, sărăcie şi migraţie ilegală (Editura Militară – 2008);
  • Despre intelligence şi putere (Editura Militară – 2009);
  • Uniunea Europeană – formă completă de integrare europeană (Editura Sitech Craiova – 2010);
  • Călătorii geopolitice. Lumea văzută de la București (Editura Militară – 2011).

Coordonator şi coautor de lucrări

  •  Doctrina acţiunilor militare întrunite ale Forţelor Armate (M. Ap.N. – 2001);
  • Logistica acţiunilor militare – mic tratat (Editura Justin și George Tambozi București – 2003);
  • România şi consolidarea rolului acesteia ca furnizor de securitate (ANI – 2005);
  • România în contextul Politicii de Securitate Europeană (ANI – 2006);
  • Elaborarea unui instrument decizional destinat optimizării capabilităţilor pentru acţiuni specifice de nivel tactic din domeniul apărării şi securităţii naţionale (ANI – 2007);
  • Intelligence şi detectivistică (Editura Concordia Arad – 2007);
  • Securitatea energetică la Marea Neagră – sursă de insecuritate (ANI – 2007);
  • Terorismul contemporan– fenomen şi infracţiune (ANI – 2007);
  • Contraterorism vs Terorism (ANI – 2007);
  • Dinamica intelligence-ului. Provocări, oportunităţi şi priorităţi (ANI – 2007);
  • Protecţia mediului – sănătatea noastră (M.A.I. – 2007);
  • Crima organizată între ameninţare şi factori de risc (Editura Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti – 2008);
  • Corupţia – fenomen şi infracţiune (ANI -2009).

Articole publicate și editoriale, ziare și reviste de circulaţie internă și internațională;

Participări la conferinţe (simpozioane, seminarii, forumuri, mese rotunde) internaţionale;

Participări la conferinţe (simpozioane, seminarii, forumuri, mese rotunde) interne;

Coordonare (participare) proiecte strategice/strategii de securitate (apărare, militare).

 

To Top