Actualitate

UNDE SE AFLĂ TEZAURUL ROMÂNIEI! CE ASCUNDE GERMANIA ROMÂNILOR?

Unul din cele mai bine păstrate secrete ale secolului trecut şi actual este Tezaurul României. Mulţi au spus, ani la rând că acesta a încăput în mâna ruşilor. Adevărul este însă mult mai amplu şi are tot soiul de implicaţii la nivel înalt care ar putea destabiliza echilbrul european. Studiind problema datoriei istorice a Germaniei faţă de România, în sumă de 18 miliarde de euro, profesorul Radu Golban a găsit în arhive o conexiune cu totul neaşteptată a Tezaurului României într-un alt dosar nerezolvat al istoriei. Astfel Golban a descoperit că profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „DergoldenePflug. Lebensernteeines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti din 7 mai 1918. Aşadar, iată că un răspuns la întrebarea „Unde este Tezaurul României” ar putea fi găsit, nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei.

 

Descoperirea privind locul unde se află Tezaurul României a pornit de la studierea ”traseului aurului” din documente vechi şi tratate. Datele prezentate aici arată povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia – Germania –Franta, o istorie pe care oficialii de la Bruxelles nu ar dori ca românii să o cunoască.

Problema Tezaurului a fost reşapata periodic de politicienii României, asemenea unei poveşti cu zâne, fără însă vreo finalitate concretă. Pentru politicieni problema a fost pusă pe tapet pentru că sună bine, în condiţiile în care majoritatea românilor cred că recuperarea Tezaurului este extrem de importantă.

Dar să descoperim adevăratul traseu cronologic al istoriei Tezaurului.

23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureştilor, capitala României, în faţa trupelor de ocupaţie germană. În zilele următoare, Statul Major şi Comandatură germană ocupă Hotel Bulevard, Capşa şi Athéné Palace.

 

12-14 decembrie 1916: Guvernul român în exil ”exportă” tezaurul la Moscova. Tezaurul este încărcat, la Iaşi, în vagoane, cu direcţia Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (93.400 kg. aur) deţinut sub formă de lingouri, monede diverse şi bijuterii. Porneşte către Moscova al doilea transport cu valorile BNR din care, aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei aur (echivalent a circa 170 kg aur).

În total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur! Reţineţi cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în păienjenişul armistiţiilor şi tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin şi apoi în somaţia Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”.

 

18 decembrie 1916 (1 ianuarie dupa calendarul Gregorian): Alexandru Marghiloman scrie, în Notele sale politice: „Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupaţie) este următorul: ei emit indefinit, pentru a plăti soldele şi tot restul. Pe măsură ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin în mărci.

– Eu: «Dar reglementarea cu România?».

– Generalul Petersen, şeful delegaţiei germane la Bucuresti: «Vom vedea la pace»”.

Cu alte cuvinte, administratia germană tipărea monedă în România pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul României, pe care Guvernul român refugiat la Iaşi îl evacuase din ţară.

 

5 ianuarie 1917: Banca Naţionala e pusa sub sigiliu de germani. „S-au dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, noteaza Alexandru Marghiloman în Notele sale politice. Dupa care adaugă: „Banca Naţională a fost redeschisă a doua zi, dar sub supravegherea unui delegat german”.

 

5 martie 1917: o alta ordonanţă a administraţiei de ocupaţie anunţă că BNR a fost pusă sub sechestru şi închisă până la noi ordine. „Ordonanţa vizează faptul că Tezaurul şi majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie Marghiloman.

 

6 martie 1917: liderul conservator află conţinutul împuternicirilor semnate de colonelul Hentsch, noul şef de Stat Major de la „Militarverwaltung”: „Administratorii – sechestrii trebuie să se pună în posesia Băncii Naţionale; sunt autorizaţi să exercite toate acţiunile pe care Banca le poate exercita şi să dispuie de tot avutul Băncii (…) Spiess crede că germanii vor să se pună la adăpostul emisiunilor abuzive care s-ar face la Iaşi”.

 

Octombrie 1917: Are loc Marea Revoluţie în Rusia. Comuniştii, sub conducerea lui Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul şi angajamentul Germaniei cu intenţia să încheie Frontul din Est.

 

13 ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotărârea de a rupe relaţiile diplomatice cu România, articolul 3 al acestei hotărâri stipulând: „Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română”.

 

3 martie 1918: Rusia şi Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk, marcând astfel ieşirea Rusiei din Primul Război Mondial.

 

7 mai 1918: România semnează Tratatul de Pace de la Bucureşti, un document umilitor, dintre România pe de o parte şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale impuse, România a cedat controlul activelor BNR către trupele de ocupaţie germane. Din interpretările asupra acestui tratat rezultă că România ar fi renunţat la Tezaur, o dată cu documentele referitoare la acesta aflate în custodia BNR. Profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) (FOTO) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti.

 

 

27 august 1918: Tezaurul României pleacă de la Moscova la Berlin. Acordul financiar germano-rus, semnat în continuarea Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de război şi compensări pentru prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea şi sechestrarea averii germane în Rusia. Compensarile în aur făcute de Rusia în contul Germaniei se efectuează, conform tratatului, în două tranşe: prima de 42.860 kg aur şi a doua de 50.676 kg aur. În total: 93.540 kg aur! Sunt singurele tranşe prevăzute concret în tratat din cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat să o trimită către Berlin (circa 245.500 kg aur) şi, totodată cantităţile de aur care au ajuns ulterior la Berlin.

 

10 septembrie 1918: se efectuează primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin

 

30 septembrie 1918: al doilea transport de 50.676 kg aur ajunge la Berlin

 

11 noiembrie 1918: Armistiţiul de la Compiegne marchează înfrângerea Germaniei şi anulează Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german şi Tratatul de Pace de la Bucureşti. Conform armistiţiului semnat între Germania, Franţa şi Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit să fie predat puterilor Antantei care au declarat că-l vor ţine în custodie până la semnarea unui acord de pace. Formularea exactă din armistiţiu este: „Restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau în aflat custodia Germaniei”. Este clar că textul din armistiţiu se referă la cele 93.536 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie (cantitate echivalentă cu cea a Tezaurului României trimis, spre păstrare, la Moscova).

 

5 decembrie 1918: potrivit documentelor aferente armistiţiului, o cantitate formată din două tranşe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536 kg aur) pornesc, în două vagoane, pe linia ferată Mainz – Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliaţi, pe riscul Guvernului francez.

 

Ianuarie 1919: În memoriul delegaţiei române de la Conferinţa de Pace de la Paris, se arată că, în ce priveşte chestiunea Tezaurului, „Poate n-ar fi de dorit să i se ceară Germaniei, ca o categorie de despăgubiri, dar dl. Danielopol consideră că faptul de a face Germania garantă a acestei restituiri ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri şi asigurarea lor”.

 

23 iunie 1919: I.I.C.Brătianu se interesează într-un memoriu trimis dlor. Clemenceau (prim ministru al Franţei), Klotz (ministrului francez de Finanţe) şi mareşalului Foch dacă aliaţii au primit de la germani vreo cantitate de aur în contul României. Răspunsul ministrului francez de finanţe este negativ.

 

28 iunie 1919: se semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deşi NU participă la semnare, are conform art. 116 a acestui Tratat posibilitatea de a solicita direct pretenţii de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în zilele de 10 şi 30 septembrie 1918, în baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin Armistiţiul din 11 noiembrie 1918.

 

16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaşte Rusia sovietică. Totodată Germania renunţă conform art. 2 al tratatului la orice pretenţie de despăgubire împotriva Rusiei (atenţie: pretenţii admise la Brest-Litowsk şi anulate ulterior de Aliaţi) cu condiţia ca nici Rusia să nu despăgubească ţări terţe pentru confiscările şi naţionalizările pe urma revoluţiei din Rusia.

Reamintim că, iniţial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat iniţial la Moscova în urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de Lenin.

După ce tot Germania ar fi trebuit conform tratatelor în vigoare (Tratatul de la Versailles) să despăgubească Rusia cu aurul 93.540 kg aur primit după Brest-Litowsk, tot Germania indirect renunţa condiţionat la pretenţii de despăgubire din partea Rusiei pentru averile confiscate de către Rusia ţaristă şi bolşevică.

Deoarece cele mai mari plasamente de capital din Rusia erau germane, firesc că Rusia nu ar fi intenţionat să ne restituie tezaurul şi să se oblige din nou la plată faţă de Germania cu sumele fabuloase stabilite la Brest-Litowsk.

Mai mulţi delegaţi ai statelor participante, printre care şi Brătianu, condamnă acest tratat pentru că favorizează Rusia.

A plătit cumva Lenin pentru prietenia ruso-germană cu aurul românesc?

 

Toamna lui 1941: Armata a 4-a a Mareşalului Ion Antonescu, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, până la Odessa, însă nu scoate nici un cuvânt despre restituirea Tezaurului de către Moscova.

 

1956: Rusia a trimis către autorităţile comuniste din România aproximativ 33 kg aur, singura cantitate de aur returnată vreodată din Tezaurul care a luat drumul Moscovei în decembrie 1916.  Şi, cel mai probabil, singura care mai era depozitată, la acea, dată, la Moscova.

 

Dacă scădem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns iniţial la Moscova, în cele două transporturi, obţinem exact cele 93.540 kg aurcare au fost trimise de la Moscova la Berlin, conform cantităţii stipulate în Acordul financiar germano-rus şi cele 93.540 kg aur care au plecat din Germania către Franţa, conform documentelor aferente armistiţiului de la Compiegne.

Aşadar: UNDE ESTE TEZAURUL ROMÂNIEI?

 

 

 

 

To Top